(De)convenţie

Mi-am lăsat frustrările în cafeaua de azi-dimineață,

nesul ăla și laptele alături de frustrările mele

ce gust sec

și inutil
M-am eliberat, sunt liber să-mi accept umanul din mine

să mor psihic fără vreun drept să spun că-s frustrat

și s-o accept
Până acum trăiam în ecuații matematice de gradul 2

frustrarea și depresia îmi spălau rufele (ca să zic așa)

pe planul ălalalt (sentimental) – aveam principii

toate mergeau de la sine.
Azi nu mai e la fel. Din convenţie în convenţie și din frustrare în frustrare. La dracu. 
Nesul și mesajul ăla de dimineață: „Neaţa, om supărat”

Gândește puțin „E ca și cum te-ai supăra pe o operă de artă doar pentru că nu-i pătrunzi esența”

doar că nu, ea pare prea abstractă-n contemporaneitate 

nu-i loc de ființe sublime aici,

Nu

proștii ca mine n-ar înțelege-o
Dimineață încă:

Deconventia și-a spus cuvântul

și parcă totul a devenit mai plat

începe să-mi lipsească lumea sensurilor

lumea erorilor

eroarea mea

şi ea

dar totuși, am cafeaua

nu-s cerșetorul de cafea!