Bogzanând

Cā a scris el ioana maria a fost doar inceputul Preludiul poeziei supreme toți avem dreptul la ioana maria noastră și s-o scriem cum vrem sau s-o regulăm cum vrem în fond și la urma urmei, el a făcut-o cel mai bine noi ăstălalţi ne facem ioana maria noastră din pagini de poezie, chistoace cutii…

Ionela Cristina (17 versuri de dragoste)

Nu mările, nici depărtările nu ți-au plăcut ție,  ionela cristina ci parazitul din mine, ingratul acela pe care nu-l înțelegeau oamenii tu ai fost prima care-a înțeles și mi-a dat pace Nici plimbările pe străzi nu ți-au plăcut ție Ionela Cristina și nici să-ți spun că ești cea mai frumoasă Nu ți-a plăcut nimic… Ai…

Inter Regio 1825

Inter Regio 1825 Între două vise fugitive de tren Îmi iau rucsacul cobor; București azi, povestea de la București Eu: victimă colaterală a unei zile normale de vară un actant chiar e ca-n Dostoievski: crima e întotdeauna mai urâtă în interior, mă contrazic din nou visasem asta mergând prin Craiova Acum știu: crima e întotdeauna…

(De)convenţie 

Mi-am lăsat frustrările în cafeaua de azi-dimineață, nesul ăla și laptele alături de frustrările mele ce gust sec și inutil M-am eliberat, sunt liber să-mi accept umanul din mine să mor psihic fără vreun drept să spun că-s frustrat și s-o accept Până acum trăiam în ecuații matematice de gradul 2 frustrarea și depresia îmi…

Frustrare #5

Medical vorbind: spasme psihologic: depresie Freud ar numi-o refulare dar eu nu refulez niciodată ceva ce mi-ai intrat în sânge frustrarea Din ce în ce mai nebun de alb Îmi ocup mintea cu filosofia puroiului creierul, un fel de sac în care arunci gunoiul menajer al zilei poezia e ghena Dacă ai zile mai complicate,…

Să poți alerga dar totuși să mergi încet pentru a păstra ritmul bunicii tale Āsta-i cel mai frumos tablou pe care l-am admirat astăzi

Către cititoarele de poezie

N-au înțeles nu și nici nu vor înțelege vreodată nu, nu vor înțelege le bucură poezia le bucură poeții le bucurăm și noi ceilalți care scriem prost  dar ele nu înțeleg nu înțeleg că noi toți ne-am da foc ne-am tăia mâinile  și n-am mai scrie niciodată poate nici n-am vorbi *de teamă să nu…

Recenzie la film de artă

Juca al dracu de bine simțeai cum o doare  și ce mult îl iubește până la urmă și la noi iubirea trece prin buzunar. avea chiloții rupți  Ce detaliu simplist! Un joc al dracu de linear cu mișcări înainte-înapoi  Dar ce poveste el fitness trainer ea practicantă Ce poveste! Amazing movie,  dar și spectatorul nu-i…

Ce fain e la „Ia-mă, nene” când știi că la 11 ai microbuzul și că-n rucsacul ăla ai bateria externă plus chipsuri și suc și șapca în caz de soare puternic poți să dai luminozitatea telefonului la maxim și să scrii versuri. și să scrii versuri E frumos la „Ia-mă nene” când nu ți-e teamă…

Scrierea cu o singură mână

​Scriu cu o mână, cu dreapta nu pentru că nu aș putea ține pixul în mâna stângă ci pentru că ea e plină de prejudecăţi: ţi-a atins cândva buzele şi de atunci crede că nimic nu se compară cu buzele tale. Mi-ar fi mai usor ca stânga să-mi ţină foaia pe care scriu, aş scrie…

Frustrare #3/A dracu, meditația

Eram profesorul tău de Literatură atunci nu-mi terminasem încă facultatea, dar îi citisem bine pe-ai noștri mai prinsesem câte ceva și de la facultate măcar pe atât cât să mă-ntrebi despre dezumanizarea lui Ghiță ca eu să am prilejul să-ți bag mâna la sani. Ei! Ce să faci? Nu se vine la meditația cu un…