”Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi de toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
– Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.”
Jupân boul câștigase
Titlul de gloabă gradată
Și-n cireadă se-arătase
Că nu mai e ce-a fost odată.
Noi, vițeii de sub jug
care ducem munca toată
fiind conduși cu vicleșug
răbufnit-am doi odată;
Căci ceilalți mai vechi pe-aice
știu că mersul îl dă șeful
tu stai doar și primești bice
ca să știi unde ți-e locul.
însă iaca doi mai tineri
cu prințipiuri si-ndoieli
tras-au carul pintre ierburi
să pice boul din el…
că-n cireada cea coruptă
nu e loc de unu-n plus
ăștia tre’ picați prin luptă
că-s unul pe altul pus.
despre-aceste însă toate
vreau într-un final să spun
că-n noastra societate
ești prea rău dacă ești bun.
„Jupân bou, precum se vede,
Minte numai îţi lipseşte;
Şi fă bine de mă crede
Şi-nvaţă, te foloseşte:
Că de mult, foarte de mult,
Din punga celor ce-ascult
Linguşitorii trăiesc.”
Iată, prin aceste sloave
din opera lui La Fontaine
eu le transmit acestor gloabe
că-n cireadă ‘cești fameni,
astăzi, mâine, nu se știe,
vor sfârși cum au venit
cu multă nemernicie
ș-așteptăm acest sfârșit….
Ideea e să scrii ceva 