Scrierea cu o singură mână

​Scriu cu o mână,

cu dreapta

nu pentru că nu aș putea ține pixul în mâna stângă

ci pentru că ea e plină de prejudecăţi:

ţi-a atins cândva buzele

şi de atunci crede că nimic nu se compară cu buzele tale.

Mi-ar fi mai usor ca stânga să-mi ţină foaia pe care scriu,

aş scrie mai frumos și poate mai bine

dar, de când am luat pâmânt cu ambii pumni ca să arunc pe sicriul tatei

(așa cerea tradiția)

 mâna stângă e plină de negi,

îi cad unghiile, e vânătă și incapabilă să mai miște vreun ac: 

poate că buzele tale nu trebuiau să simtă pământul prin mâna mea.

scriu cu dreapta,

e mâna care nu te-a atins pe tine niciodată.

Care altul și-ar da mâna ofrandă scrisului?

Și măcar de-ar fi poezia
S-au stabilit: sunt nevrotic. Scrisul e soluția, iar eu cu drepta nu puteam scrie mai mult de atât:

scrisul meu pe pământ,

buzele tale și mâna mea stângă

groapa aia din cimitir fără pumnul meu de pământ, 

eu fără tine

totul e incomplet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s