Frustrare #1 / A dracu, cavitate

A trebuit să mă dau cu fruntea de asfalt 

ca să vadă ele că materia nu are timp

și am rămas cu capul 

Spart

ȘI FĂRĂ PREA MULT SÂNGE
A trebuit să râd, să vadă ele că sunt bine

Eram lângă tronul tatei și radeam ca un turbat

și am rămas cu râsul

În g(a)ură

Și fără tata
A trebuit să sparg trei nuci

Să vadă ele că mijlocul e întotdeauna mai slab  

Și că totul poate fi spart, 

Și am rămas cu miezul mai slab

că au tăiat și nucul
A trebuit să fiu criminal,

să omor pisica aia albă

să vadă ele ca si albul se poate face roșu. (Chiar dacă nu ești dinamovist)

și am rămas. 

Nu, n-am rămas
Și ele n-au văzut nimic: 

M-au judecat! 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s