Gunoi literar!

M-au târât prin toate gunoaiele

și mi-au spus: „Scrie poezie”

Înrebam, „Despre căcatul ăsta de câine?”

Și ele-mi râdeau: „Tu scrie poezie”

 

Scriam, uneori chiar despre ele,

alteori

 

Mă întreceam în ipostaze ale gunoiului

uneori eram sticla spartă de JB,

alteori pâinea mucegăită încă rumeagtă de câinii vagabonzi

nu de puține ori eram punga de snacks-uri prăfuită

și ele-mi spuneau: „Scrie poezie!”

N-am mâini sau picioare, sunt căcatul câinilor maidanezi, cioburi din Jb și nailon ars de soare și voi? Voi vreți poezie?

Da, scrie poezie!

 

Voi scrie poezie,

Voi scrie cea mai … poezie

și o voi face nu ca să fiu un mare, tare, fleoșc poet,

ci ca să mă șterg cu ea la cur

și s-o numesc CEL MAI MARE GUNOI AL MEU!

 

Da, am scris poezia!

IMG_20170319_164731[1]

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s