Am inceput sa murim

In urma cu ceva timp am trecut prin niste momente de tristete macabra in urma mortii colegei mele, Catalina Iordache. M-au cuprins dintr-o data cele mai profunde sentimente. Mi-am amintit lucruri in legatura cu ea pe care in mod normal nu mi le-as fi amintit nici macar intr-o suta de ani.

Multi colegi o apreciaza acum si o „plang” (fiecare in felul lui). A inceput sa traiasca in constiinta noastra. E tragic! Sa incepi sa traiesti abia dupa ce mori. Asta-i paradoxul vietii. Sufar pentru Catalina (impropriu spus) nu pentru ca ea ca persoana m-a marcat in vreun fel, ci pentru ca moartea ei a facut-o. E o slabiciune pe care cu greu pot sa o accept.

Cred ca moartea nu e despre boli, sinucideri, ucideri etc (cu atat mai putin moartea ei)…e despre indiferenta.

Ea abia acum si-a castigat dreptul la viata, in timp ce eu inca ma lupt pentru dreptul de a muri.

Anunțuri

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s