1

Ploua al dracu de urât în noaptea aceea. Puştiul asculta muzică în căşti, se uita pe geamul trenului cum plouă şi se gândea la tot ce lăsase în urmă.
Mergea spre Bucureşti, trenul tocmai ce oprise în Caracal, iar el ştia că are în faţă o călătorie lungă: pleca în India. Nu cunoştea pe nimeni, bani avea cât să trăiască o lună, nu vorbea limba şi totuşi se-ndrepta spre această ţară îndepărtată.
Ceasul era aproape 2. Se bucura de puţinele ore pe care le mai avea de petrecut în ţara lui. Plecase de 4 ore şi deja îi lipsea ţara asta pe care urma s-o lase în urmă. Ştia că nu se va mai întoarce niciodată!
Trenul care îşi anunţa plecarea din staţie îi întrerupse gândurile ce-l năpăstuiau.
Se uită în jurul său: încă ploua!

Cum ar fi dacă m-aş coborî în Bucureşti şi m-aş întoarce acasă? îşi spuse aproape plângând

Nu trebuia să renunţe! Nu era momentul acum.
După multe zbuciumări, iată că ajunse în Bucureşti.
Îşi pune chitara pe umăr şi se dă jos din tren. Merge spre taxiuri grăbit ca să nu-şi lase vreun moment liber în care s-ar putea gândi la întoarcerea acasă. Dă de primul taximetrist şi îl roagă să îl ducă până la aeroport.
Aţipeşte în taxi, nu mai dormise de 3 zile. Şoferul îl trezeşte în aerport.
Tulburat îi plăteşte acestuia, intră în aeroport, urmează formalităţile şi se urcă în avionul de Roma.
Avionul decolează lăsând Bucureştiul în urmă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s